EGIPT

EGIPT

Pe Valea Nilului, strânsă între maluri înalte și stâncoase, s-a făurit, cu multe milenii înaintea erei noastre, o veche civilizație a lumii mediteraneene, aceea a Egiptului Antic. Ea ne înfățișează cel mai vechi stat din lume, anterior tuturor celorlalte, înzestrat cu o administrație, o fiscalitate, o justiție și o armată comparabile cu cele ce-au luat naștere mai apoi în țările de pe toate continentele, înainte și după era noastră. Dar lumea Egiptului antic a zămislit o cultură spirituală scânteietoare pe care o admirau grecii vechi și romanii care se minunau, precum fac azi mulțimile de turiști, să contemple templele, piramidele sau obeliscurile înălțate de faraoni și supușii lor.

Primul regat unit a fost fondat de regele Menes, pe la 3200 î.H, fiind stăpânit de numeroase dinastii aproape trei milenii. Sub conducerile faraonilor Tutmes și Ramses, prin cucerirea Africii și Asiei, Egiptul devine un imperiu. Ultima dinastie nativă, a căzut sub dominația persanilor, în 595 î.Hh. și cucerit apoi de Alexandru cel Mare în 320 î.Hh.

Nu numai arta egipteană și monumentele colosale au atras prin frumusețea tainică și prin splendoarea lor enigmatică pe grecii vechi și pe romani, ca și pe noi cei de azi; călătorii veneau să găsească mai cu seamă cultura egipteană, înțelepciunea egipteană pe care au cunoscut-o Thales, Pitagora, Herodot, Platon, Solon, Licurg sau Plutarh.

Arabii au cucerit Alexandria în 642 și în 647, completând astfel cucerirea musulmană a Egiptului și sfârșind 975 de ani de dominație greco-romană asupra Egiptului.

În secolul XVi Egiptul a fost cucerit de Imperiul Otoman. În anul 1805, Mohamed Ali s-a proclamat pașă și l-a izgonit pe guvernatorul turc, consolidându-și puterea șase ani mai târziu printr-o victorie asupra britanicilor și asasinarea multor conducători mameluci. Având în vedere reformele sale fundamentale din sistemul educațional și de sănătate, el este considerat fondatorul Egiptului modern.

Egiptul a trecut după decăderea succesorilor lui Ali sub influență britanică, aceasta rezistând până după cel de-al Doilea Război Mondial.

În anul 1953 a fost proclamată Republica Egipt, iar președenția a fost preluată de către generalul Mohammed Nagib, care nu a rezistat decât un an, Gamal Abdul Nasser înlăturându-l de la putere. Acestuia i-au urmat Anwar As Sadat și Hosni Mubarak, ultimul fiind înlăturat de la putere în anul 2011.

Egiptul are o populație de aproximativ 78,5 milioane de persoane. Majoritatea populației este concentrată de-a lungul Nilului, fiind în proporție de 80% de religie islamică, restul fiind creștini (în pincipal copți)- 17%.

Egiptul se află în zona climatică subtropicală, semideșertică și deșertică, excepție făcând numai coasta mediteraneeană și delta Nilului. În general în partea nordică a țării temperaturile sunt moderate, iernile fiind scurte și relativ blânde.

Sudul este arid pe toată durata anului, însă datorită nivelului umidității extrem de redus din aer, canicula din timpul verii este mai ușor de suportat. De asemenea există variații mari de temperatură între zi și noapte, variații specifice climei deșertice. Pe timpul iernii diferențele de temperatură pot fi chiar și de 30 de grade între zi și noapte. Chamsin, un vânt deșertic fierbinte, este responsabil de multe furtuni de nisip pe timpul primăverii.

Turismul este cea mai importantă ramură a economiei egiptene, iar Egiptul este foarte bogat în comori culturale, mare parte dintre acestea aflându-se în Patrimoniul Cultural Mondial UNESCO.

Puteți vizita Teba cu Orașul Morților, Cairo, Memphis, Abousir, Saqqara, sau Dashur, precum și monumentele nubiene de la Abu Simbel și Philae, ori ruinele creștine timpurii de la Abu Mena și Biserica Sfânta Ecaterina. De asemenea să nu uităm de piramidele de la Gizeh, cunoscute pe întreg mapamondul.

Construite în timpul celei de-a patra dinastii a Regatului Vechi, în urmă cu mai bine de 4 000 de ani, platoul de la Gizeh (coordonate geografice 29°58′45,03″ N/31°08′03,69″ E) păstrează singura minune a lumii antice pe care o putem întâlni în prezent: Piramida lui Keops (cca 2551-2528 î.Hr.). Aceasta este cea mai veche și cea mai mare piramidă dintre cele trei existente pe platou, având în prezent 137 m înălțime.

Studiile au relevat modul de construire: pe măsură ce piramida se înălța, în jurul ei, muncitorii făceau o rampă, pe care ridicau blocurile de piatră pe niște sănii de lemn. În felul acesta, ei puneau bloc după bloc, până ce piramida era terminată, apoi rampa era înlăturată, lăsând piramida singură, în toată splendoarea ei.Vârful piramidei este acoperit cu aur.

Cea de-a doua piramidă a fost construită la ordinul lui Kephren (cca 2520-2494 î.Hr.) și are o înălțime de 136,4 m. Aceasta este urmată de cea mai mică piramidă dintre cele trei: Piramida lui Mykerinos (cca 2470 î.Hr.), cu 63 m înălțime.

Alături de cele trei piramide, Sfinxul, ființă uluitoare cu cap de om și trup de leu, a trecut cu greu prin negura timpului, aflându-se într-o stare avansată de degradare.

Aproape 500 de ani (sec. 16 î.Hr. – sec. 11 î.Hr.) în Valea Regilor (coordonate geografice 25°44′27″ N/32°36′8″ E) din Egipt au fost construite morminte pentru faraonii și nobilii din Noul Regat Egiptean. Valea se află situată pe malul de vest al Nilului, în dreptul orașului Theba (azi Luxor).

Zona a fost cercetată arheologic începând cu sfârșitul secolului 18, mormintele sale fiind studiate și în prezent. Valea a devenit faimoasă după 1922, ca urmare a descoperirii mormântului lui Tutankhamon (cu al său „blestem”).

Luxor, sau Orașul Palatelor (coordonate geografice 25°41′49″ N/32°38′32″ E)se află pe Nil și are aproximativ 150.000 de locuitori, aici găsindu-se una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din perioada Egiptului antic. Orașul s-a extins datorită turismului, care este ramura cea mai importantă a regiunii.

Unul dintre punctele cele mai importante vizitate de turiști este templul din Luxor care a fost clădit în în cea mai mare parte în timpul faraonului Amenophis III și a fost ridicat în cinstea zeului Amun. De aici a fost dus la Paris în piața Concorde unul din obeliscurile de granit. Lângă statuia monumentală al lui Ramses II se află moschea albă unde se găsesc osemintele lui „Abū l-Haggāg”. Un alt obiect demn de vizitare este muzeul din Luxor. Culturile de cereale, trestie de zahăr și curmale nu aduc însa venituri comparabile cu cele obținute din turism. Construcțiile antice ale orașului atrag anual în Luxor mii de vizitatori. În acest loc se simte încă adierea istoriei, deoarece tocmai aici, pe teritoriul Tebei, s-a aflat cândva capitala faraonilor. Acest oraș din Egiptul de Sus, numit în limba străvechilor egipteni si Wasen sau Nuwe, se întindea cândva pe ambele maluri ale Nilului. Acolo unde astăzi se ridica Luxor și Karnak, se află în trecut Teba de Est. Pe malul stâng al fluviului se ridica Teba de Vest, (unde au fost îngropați mulți dintre faraonii Egiptului) și Deir el-Bahri, contemporan cu Templul lui Hatshepsut. Vizavi de Luxor, pe malul vestic al Nilului se află celebra Valea Regilor, de care am vorbit puțin mai sus. Începând cu dinastia a XI-a și terminînd cu dinastia a XVIII-a Teba, reședința faraonilor, a fost cea mai importantă metropolă a statului egiptean. Faima sa a ajuns până în Grecia, unde a fost numită Diospolis (Orașul Divin). Vechiul Testament numește Teba No-Amon, adică orașul lui Amon. Printre edificiile remarcabile rămase din perioada de glorie a Egiptului se remarcă Templul lui Amon din Karnak. Starea excelentă în care acesta s-a păstrat îl transformă într-unul dintre cele mai vizitate obiecte turistice din Egipt. Cea mai frumoasă parte a sa este Marea Sală Hipostilă, cu douăsprezece coloane de 25 de metri.

Complexul arheologic de la Abu Simbel (coordonate geografice 22°20′13″ N/31°37′32″ E), situat în Nubia, este format din două temple tăiate direct în piatră în timpul domniei faraonului Ramses al II-lea. Complexul, remarcabil prin masivele statui de piatră ale lui Ramses și ale soției sale, Nefertari, face parte din Nubian Monuments UNESCO World Heritage Site. A fost construit de Ramses al II-lea în secolul 13 î.Ch., pentru a-și intimida rivalii nubieni și pentru a comemora celebra bătălie de la Kadesh.

Victoriile repurtate de Seti I și de succesorul acestuia Ramses al II-lea împotriva hitiților au condus la acumularea unor mari bogății și a unui număr mare de sclavi. Aceasta a facilitat continuarea construirii templelor uriașe din zona muntoasă a văii Nilului.

Marele templu este considerat cel mai frumos templu ridicat de faraonul Ramses al II-lea. Fațada templului are 33 metri înălțime, și 38 metri lățime, fiind păzit de patru statui ale lui Ramses al II-lea. Sus, pe fațadă este sculptat un șir de babuini, zâmbind răsăritului. Deasupra intrării este inscripționat numele regelui Ser-Ma’at-Ra, iar între picioarele giganticelor statui se găsesc mai multe sculpturi mai mici ale familiei lui Ramses al II-lea: mama sa, Mut-tuy, soția sa Nefertari, precum și fii și fiicele lui. Pe pereții templului este descrisă bătălia de la Kadesh, purtată de Ramses cu hitiții. Este un templu unic și datorită modului în care Soarele luminează patru statui din interiorul templului, statui ale Ra-Harakhte, Ptah, Amun-Ra, și Rameses II,zeificat, doar în două zile din an 21 februarie, ziua regelui, și pe 22 octombrie, ziua încoronării sale.

Este situat mai la nord de templul mai mare fiind dedicat de Ramses II zeiței Hathor, zeița frumuseții și dragostei, și prin aceasta frumoasei sale soții Nefertari. Fațada este străjuită de șase statui, patru ale lui Ramses II și două ale lui Nefertari. Interesat este faptul că cele șase statui sunt egale ca înălțime, lucru neobișnuit pentru Egipt și semn al respectului pentru Nefertari.

Integritatea templelor a fost amenințată de creșterea nivelului apelor Nilului în urma construcției barajului de la Assuan în anii ’60, dar printr-un model de cooperare internațională a UNESCO, siturile arheologice au fost cercetate, dezmembrate și asamblate în același mod, dar cu 65 și 200 de metri mai sus și în spatele locației originale, locație acoperită de apele lacului Nasser.

Saqqara (coordonate geografice 29°52′16″ N/31°12′59″ E), situat la 30 km sud de Cairo, reprezintă un vast areal antic, care servea ca necropolă pentru vechea capitală egipteană Memphis. Aici se găsesc numeroase piramide, printre care și piramida în trepte a lui Djoser, cel mai vechi complex din piatră cunoscut din istorie.

Alți 16 regi egipteni și-au construit piramide în Saqqara, iar înalți demnitari au adăugat numeroase monumente funerare acestei necropole de-a lungul întregii perioade faraonice.

Abu Mina (coordonate geografice 30°50′36,05″ N/ 29°39′54,99″ E)se află la 45 km sud-vest de Alexandria și este unul dintre cele mai cunoscute locuri de pelerinaj și tămăduire a lumii creștine.

Se spune că moaștele Sf. Mina s-ar afla în această zonă, unde inițial (la sfârșitul secolului III) se afla doar deșert. Orașul a fost construit la ordinul împăratului de la Constantinopol datorită faimei pe care a căpătat-o în urma unor vindecări miraculoase, care au avut loc aici de-a lungul timpului.