METEORA
MĂNĂSTIREA ROUSSANOU
În inima Greciei, acolo unde înălțimile Pindului străjuiesc liniștea câmpiei Thessalia, se află METEORA.
Stânci uriașe se înalță la marginea pământului Thessaliei, creând o imagine de neînchipuit a unui fenomen geologic unic în lume.
Acest fenomem a început în urmă cu aproape 60 de milioane de ani printr-o serie de puternice mișcări tectonice care au împins la suprafață ceea ce era fundul unei mări preistorice, care se întindea în această zonă. Astfel a apărut un platou înalt, aceleași mișcări tectonice cauzând apariția a numeroase falii în stratul gros de rocă sedimentară.
În timp precipitațiile, vântul și temperaturile extreme au dus la formarea acestor piloni gri închis, care ne uimesc în prezent.
Paleontologii sunt de părere că împrejurimile Meteorei au fost locuite încă din ultima parte a Paleoliticului mijlociu (aprox. 50 000). Structura cea mai veche despre care se crede că a fost construită de om a fost descoperită în peștera Theopetra, situată la 5km de Meteora. Aceasta este un perete de piatră care blochează două treimi din intrarea în peșteră, perete care ar fi fost construit acum 23000 de ani.
După muntele Athos, Meteora a devenit cel mai important centru monahal ortodox al Greciei.
Din secolul IX e.n. un grup de călugări pustnici s-a stabilit pe culmile amețitoare ale Meteorelor, trăindu-și viața ascetică în grotele periculoase ale stâncilor, la sute de metri înălțime.
Aceștia au urcat pe stânci cu scări înșirate la rând, susținute de bare pe care le înțepeneau în găuri date în piatră, pentru ca apoi alimentele și chiar alți călugări să fie ridicați cu ajutorul unor plase confecționate din sfoară.
În secolul X e.n. sihastrul Varnava a ctitorit schitul Sfântul Duh (Aghiu Pnevmatos). Ulterior alți sihaștri au ctitorit schitul Schimbarea la Față (Metamorfoseos-în jur de 1020 e.n.), iar apoi schitul Stagon (în jur de 1160 e.n.).
După 200 de ani este ridicată mănăstirea Trei Ierarhi (Trion Ierarhon), acesteia urmându-i altele ridicate cu credință și multă determinare pe culmi imposibile.
A urmat o perioadă înfloritoare pentru mănăstiri până în secolul al XVII-lea, care a adus cu sine decăderea.
Ca o consecință a acestui fapt în prezent funcționează doar 6 mănăstiri din cele peste 20 existente inițial:
MĂNĂSTIREA METAMORFOSEOS
METAMORFOSEOS sau Marele Meteor este cea mai mare dintre mănăstiri, aflându-se la o înălțime de 613 metri de la nivelul mării.
Efectiv mănăstirea reprezintă un complex de 3 biserici, cea mai mare dintre acestea fiind Metamorfoseos tu Sotiros și a fost construită inainte de anul 1380 de către primul locuitor al stâncii, Atanassios.
Sacrariul mănăstirii conține moaștele unor sfinți, mitra din aur a primului despot al mănăstirii, o lucrare microscopică a călugărului Daniil Meteoritul, executată pe durata a 10 ani, cadouri ale împăraților bizantini, cruci, manuscrise de mare valoare artistică, vase de cult din argint etc.
Un loc aparte îl reprezintă biblioteca mănăstirii, care cuprinde peste 500 de volume de carte veche.
De asemenea un loc care suscită interesul, în special al turiștilor, îl reprezintă osuarul, unde se află craniile călugărilor care au trăit de-a lungul timpului în mănăstire.
OSUARUL DE LA METAMORFOSEOS
AGHIOU STEFANOU sau Sfântul Ștefan este o mică mănăstire, care se află în partea sudică a Meteorei. Este amplasată mai mult pe o colină decât pe o stâncă, motiv pentru care urcușul la mănăstire a fost din totdeauna mai ușor. Accesul facil pe stâncă a făcut ca aceasta să fie locuită înainte de secolul al XII-lea.
Mănăstirea găzduiește două biserici. Cea mai veche dintre ele, Aghiou Stefanou, fiind ridicată în anul 1300 de către călugărul Eremia. Este o biserică mică și întunecată, care a făcut față cu greu avalanșei vandalilor de-a lungul existenței sale.
Aghiou Haralambos este biserica nouă, impresionantă, cu trei clopotnițe elegante și un minunat altar sculptat, ridicată în anul 1798 de către preoții Amvrosio și Theofani.
Ctitorii locașului de cult poate nici nu au bănuit că la un moment dat, aceasta avea să devină cea mai bogată mănăstire a Meteorei, găzduindu-l pentru scurt timp (în anul 1333) pe Andronicos al III-lea Paleologos, regele Bizanțuluiș care a făcut multe donații.
1380 e.n. este anul în care preoții Nicodimo și Benedicto au ridicat mănăstirea ROUSSANOU, ce și-a moștenit numele de la primul locuitor al stâncii, care se numea,probabil, Roussanos.
În prezent Roussanou este singura mănăstire de măicuțe locuită și deschisă publicului larg.
Intrarea în mănăstire era aproape imposibilă, doar latura nordică permițând accesul prin intermediul unor scări de vânt. Abia în anul 1930 s-a realizat o construcție permanentă, care permite pelerinilor să ajungă sus pe stâncă mult mai ușor.
MĂNĂSTIREA VARLAAM
Mănăstirea VARLAAM, înălțată la 373 de metri,este a doua ca mărime dintre mănăstirile Meteorelor.
Pe stânca unde astăzi se află această frumoasă mănăstire, în jurul anului 1350 e.n. părintele Varlaam a construit o mică biserică pe care a numit-o Trei Ierarhi (Trion Ierarchon), ce nu a rezistat, însă foarte mult timp.
Începând cu anul 1518 e.n. frații Nectarios și Theofanis de la Iannina au reconstruit pe ruinele fostei biserici Trei Ierarhi, o nouă biserică cu același nume, iar mai târziu bisericile Aghion Pandon și Prodromou.
Sacrariul mănăstirii conține moaște de sfinți, brâul de fier al ciobanilor de la mănăstire, epitaful brodat cu aur, evanghelia scrisă de mână a împăratului Bizanțului Constantin Porfirogenetul, odăjdii de arhierei, cruci sculptate în lemn și altele.
MĂNĂSTIREA AGHIAS TRIADAS
SFÂNTA TREIME (Aghias Triadas) este o mănăstire liniștită, aflată într-un loc neegalat în frumusețe, pe o stâncă cenușie ce se înalță la 400 de metri deasupra caselor din Kalambaka.
Date certe cu privire la înființarea mănăstirii nu există. Conform izvoarelor istorice stânca a fost locuită începând cu prima parte a secolului al XIV-lea, dar actuala mănăstire ar fi fost construită între anii 1458 și 1476.
Biserica Sfânta Treime, construită în stil bizantin conține icoane realizate prin tehnică regenerativă, dar și o mare comoară care a supraviețuit timpului: o Evanghelie tipărită în Veneția în anul 1539 cu coperți din argint.
Dionisso, Mitropolitul Larisei, a construit în anul 1527 mănăstirea AGHIOU NIKOLAOU ANAPAFSA pe o stâncă uriașă aflată mai la răsărit de mănăstirile Varlaam și Metamorfoseos.
Mănăstirea, pictată de călugărul cretan Theofani, a trecut prin grele încercări, doar ultimele consolidări salvând-o de la dispariție.
INTRAREA ÎN KALAMBAKA
Acolo unde șoseaua părăsește câmpia Thesalia și începe să urce primele înălțimi ale Pindului, întâlnim KALAMBAKA, cel mai important oraș aflat în imediata apropiere a Meteorelor.
Kalambaka este situat pe locul orașului antic Aiginion.
Prima atestare documentară a orașului este din secolul X, când era cunoscut sub denumirea Stagoi, o fortăreață bizantină.
Se pare că denumirea acestui oraș are origini turcești însemnând fortăreață puternică.
MAGAZIN ÎN KALAMBAKA
Cei aproape 12 000 de locuitori găzduiesc pelerinii și pe simplii turiști în zeci de hoteluri și îi pregătesc pentru experiența unică a Meteorelor cu magazine în care sunt expuse mii de obiecte de cult pentru toate buzunarele.
KALAMBAKA, LA POALELE METEORELOR
